Fluturi (II)

**

A fost intrebata de ce nu scrie pe calculator? Cand o sa o dea mai departe ce o sa faca? Tot trebuie culeasa.
- Cum pot sa pangaresc actul artistic cu ceva atat de rece, atat de mecanic? zise ea intr-un final dupa cateva momente de liniste. Folosise linistea aia sa isi aranjeze cuvintele. Nu era chiar cea mai desteapta din generatia ei dar avea ceva, o sclipire in ochi care te face sa o intrebi mai mult, sa o descoperi pe rand sau pe toata odata. Nici nu stiai cand te poate surprinde cu cate o prostioara inocenta de-ti lasa imediat un zambet pe fata fara voia ta.
Au trecut cateva ore, timp in care EA s-a retras in camera ei. O camera dezordonata parca intentionat pentru ca doar ea sa isi gaseasca ordine acolo in tot haosul. Era un fel de cod secret, un fel de parola pe care nimeni nu avea sa o afle niciodata si totusi EA gasea sacralitate in dezastrul ordonat din camera ei. Acolo si numai acolo trebuia sa fie asa. Cand a contenit ca este momentul sa revina in living a descoperit ca toata lumea s-a dus la somn. Nu mai era nimeni, luminile erau stinse, calculatoarele si ele dormeau. Statu nedumerita in pragul usii de la camera pret de cateva secunde intrebandu-se daca sa avanseze sau sa se retraga in sanctuar, dar cu o scurta privire inapoi hotari sa isi continue "drumetia". Avansa prin holul intunecat unde se lovi de cateva ori ba de un pantof ba de altul, aprinse una din luminile din sufragerie si se trantise lenes pe canapea. Nu facea decat sa se uite pe pereti la umbra facuta de veioza pe tavan. "Grozave fantasme!" ii trecu repede prin gand si mintea continua sa ii fabuleze de la basme cu printi si printese la povesti cu vampri, amoruri trecute si foste incercari de a scrie, esuate tragic insa, sau comic, pentru ca atunci cand le recitea isi confirma ca a luat cea mai buna decizie in a nu continua sa le scrie desi unii oameni le considerau amuzante. "Auzi tu, de ce nu scriu pe calculator!" continua EA ofensata oarecum de sugestie.