Nu a avut niciodata taria de caracter sa isi puna pe foaie gandurile. Nu avea inceput, nu avea sfarsit, daca nu avea nici continut? Nonsensuri! Frica de a-si vedea gandurile luand o forma, de a-si vedea gandurile conturate chiar si fin, cu un inteles poate doar de ea stiut si poate nici asa o ingrozea. Stia ca sunt altii mult mai buni decat ea care au ceva importat de spus, un mesaj concret, dar parca toata frica asta, parca ea o impingea sa o faca!
Oare cum trebuie facut? Exista regului pentru asta? "Nu exista alte reguli in afara de cele impuse de tine" isi spuse EA, "E ca intr-un joc" si panica incepu iar sa-i curga prin vene. Le voia pe toate scrie deodata; nu le voia treptat. Voia sa verse cerneala cu ochii inchisi ca sa nu se sperie de ce avea sa inteleaga. Poate nu ii placea si atunci ar fi trebuit sa traiasca cu asta tot restul vietii. Ce ar fi facut atunci? La urma urmei era vorba despre ea.
Statea intinsa pe covorul aspru inconjurata de resturi de foi-incercari esuate. Parea totul fortat si era sigura ca nu asa trebuia sa decurga jocul; trebuia sa fie mai mult de atat. Privea in gol spre foaia galbuie printre suvite de par negricios, apoi se uita la creionul obosit si astepta o forta supranaturala ca sa isi faca treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu